Există un Dumnezeu Puternic și unul Atotputernic?
Ghibbor, Șaddai, Pantokrator etc.
Termenii ebraici גִּבּוֹר GHIBBOR și שַׁדַּי ȘADDAI
nu sunt grade de comparație ale aceluiași adjectiv.
1. גִּבּוֹר GHIBBOR înseamnă „puternic, „tare”, „viteaz”, „erou”, din rădăcina verbală G-B-R (a fi puternic, a birui, a excela, a fi superior în putere) și adesea Îl descrie pe YHWH, Dumnezeul cel mare și puternic (Dt 10:17; Ps. 24:8; Ier 32:18, Țef. 3:17; Ne 9:32). În Is 10:20-21, Îl descrie, de asemenea pe Dumnezeul lui Israel, care mai sus (v. 16) este numit YHWH, DUMNEZEUL OȘTIRILOR.
2. שַׁדַּי ȘADDAI, spre deosebire de termenul de mai sus, este numele prin care Dumnezeu S-a descoperit patriarhilor (cf. Ex 6:2; cf. Gen 17:1). Este un substantiv propriu, un nume străvechi al lui Dumnezeu, care apare doar în scrierile cele mai vechi și în limbajul poetic.[1]
Există mai multe explicații ale
acestui nume:
a) Are formă de
adjectiv (așa cum există astăzi nume ca Negru, Slabu, Mititelu etc.) și provine
din rădăcina verbală שׁדד ș-d-d (a copleși, a învinge, a pustii). Nu are legătură cu
ideea de autoritate supremă, ci exprimă ideea că niciun vrăjmaș nu-i poate rezista. Verbul
are același sens de „pustiire” și în ugarită și arabă. Așadar, după rădăcină
aceasta, cum este analizată etimologia numelui Șaddai de multă vreme, ar
însemna mai degrabă Biruitorul, sau Unul căruia nimeni nu-i poate rezista.
b) Unii învățați cred că ȘADDAI ar veni din akkadiană de la ȘADDU (munte) și ar însemna Locuitor al Muntelui. Dar biblicul Șaddai nu este asociat cu vreun munte, sau în mod special cu munții. Alți teologi, probabil sub influența mișcării feministe) au mers atât de departe cu speculațiile, încât „ghicesc” că ȘADDAI ar proveni de la termenul ebraic ȘADAIM (sâni femeiești) și prin urmare ar denumi pe Dumnezeu ca Mamă („Țâțoasa”!).
c). În câteva locuri din Septuaginta (Rut 1:20, 21; Iov 21:15; 31:2; 40:2) acest nume este tradus ὁ ἱκανὸς (HO HIKANÓS = Cel Suficient), adică ȘA+ DAI (care este + suficient).[2] Traducători antici ca Aquila, Symmachus, Theodotion au preferat să-l traducă astfel. Mulți rabini au aceeași preferință. Dar dicționarul lui Jastrow afirmă că aceasta ar fi o „etimologie omiletică”.
Nu avem o soluție absolut sigură pentru etimologia numelui ȘADDAI. Rabinii nu au un consens cu privire la semnificația acestui nume.[3] Totuși, în caz că se admite soluția majoritară (derivarea din verbul ȘDD), numele acesta nu este compus din A+TOT+PUTERNIC. Nu este un superlativ al lui „Puternic”, ci o simplă convenție a traducătorilor, o tradiție.
Primii care au tradus cu Cel Atotputernic au fost traducătorii evrei ai Bibliei în greacă (sec. III-I î. Hr). Dar ei l-au tradus pe ȘADDAI cu παντοκράτωρ PANTOKRATOR (Atotputernicul) doar în câteva locuri.[4] De cele mai multe ori, termenul grecesc PANTOKRATOR (Atotputernicul) „traduce” supranumele ebraic צְבָא֖וֹת ȚĂBHAOTH / Sabaot / Savaot („oștiri”, „războaie”), care în Biblia Cornilescu este tradus „[Domnul] oștirilor”.[5]
Acest
fenomen apare și când se folosește limbajul profetic al VT despre „Sabaot” / „al Oștirilor” în Noul Testament (2Cor 6:18),
sau când se repetă expresii din VT (ȚEBAOT Is 6:3; PANTOCRATOR Ap 4:8). De
aceea, în NT nu întâlnim deloc expresia Domnul Oștirilor / Sabaot. Dar în NT, PANTOKRATOR
este de obicei un înlocuitor al supranumelui SABAOT/OȘTIRI/LUPTE.
În Sirah 50:14, 17 PANTOKRATOR traduce pe עֶלְיֽוֹן ELYON (Cel de Sus, Preaînaltul). Toate acestea arată că termenul PANTOKRATOR nu are în spate un concept ebraic ca superlativ al autorității și al puterii. De fapt, în tradiția ortodoxă, PANTOKRATOR este înțeles ca Atotțiitorul, Cel care susține universul (exact cea ce se spune și despre Iisus, că toate s-au făcut prin El și se țin prin El: Col 1:17).
Tradiția folosirii adjectivului
PANTOKRATOR pentru a denumi pe Dumnezeu în iudaismul elenistic apare cu
precădere în apocrife – Iudit, 2 Macabei, 3Macabei. Potrivit lexiconului BDBG, acest titlu era aplicat zeului
Hermes în Creta, sau unor zei sirieni și frigieni, nu neapărat zeilor supremi:
Zeus, Eliun, etc..
Concluzie lingvistică
Nu există grad de comparație între
GHIBBOR și ȘADDAI, iar termenul grecesc PANTOKRATOR a fost ales ca un
echivalent convențional al unor nume divine ebraice mai dificile, cum ar fi ȘADDAI
sau mai frecvent ȚĂVAOT / SAVAOT.
II. Christos Pantokrator
Deși titlul acesta, ca și altele, se
aplică predominant lui Dumnezeu Tatăl în Biblie, sau cu referire generală la Dumnezeu,
fără precizare, există cazuri în care titlul se aplică în aceeași măsură Domnului
Christos:
a. În Ap 1:8, titlul apare ca o referire la Sine a Celui care
vine pe nori, Cel care a fost străpuns, conform versetului anterior și care se
descoperă lui Ioan în v. 11.
b. În Ap 11:17, Cel menționat anterior în v. 15 ca Domn împreună
cu Unsul Său, este numit PANTOKRATOR.
c. În Ap 16:14, Dumnezeul care Se confruntă cu lumea
într-un ultim „război” este identificat cu Acela care se numește Cuvântul,
Domnul Domnilor și Regele Regilor (Ap 19:11-16 etc.).
d. În Ap 19:6, inaugurarea împărăției PANTOKRATOR-ului este
exprimată imediat (v. 7) prin metafora
„Nunții Mielului”, de unde înțelegem că Christos este aici PANTOKRATOR-ul. Este
același eveniment descris în Daniel 7:13-14, unde la sfârșit, Fiul Omului
primește împărăția.
e. În Ap 19:15, PANTOKRATOR este Christosul care vine a
doua oară (v. 11), care va paște neamurile cu toiag de fier (vezi și Ap 12:5,
cf. Ps 2:9, 27). Teascul vinului mâniei PANTOKRATOR-ului
(19:15) este acela pe care-l calcă în picioare Cel care vine pe nori (Ap 14:14,
19; cf. Is 63:1-6).
III.
Semnificația termenului אֵל ’EL
Substantivul ebraic אֵל EL se folosește cu sensul de „Dumnezeu”,
„divinitate”, „zeu”. Canaaniții
/ fenicienii îl numeau astfel pe zeul lor suprem, dar orice alt zeu era numit la
fel. Etimologia termenului nu este
sigură. Cât privește
etimologia cuvântului, nu există unanimitate. Ar putea proveni de la rădăcina אול ’wl I
(a fi în frunte, a preceda, a conduce), sau de la rădăcina אול ’wl II (a
fi puternic), de unde ’EL se folosește și cu sensul de „putere” într-o expresie idiomatică (Gen 31:21; Pr
3:27).
Dar în timp ce sensul de „putere” se găsește doar în ebraică, ’EL/’IL este o rădăcină străveche, prezentă în toate limbile semitice, unde „puterea” nu este numită ’EL/’IL. Dacă dăm crezare textului biblic, așa cum merită, aceasta este cea mai veche referire la Dumnezeu, întrucât apare în numele teofore protosemitice, dinainte de episodul Babel și de Potopul lui Noe (Mehuia-El / Muhawi-Ili Gen 4:15; Mahlal-El / Mahlal-Ili Gen 5:12; Avima-El / Abi-ma-Ili Gen 10:28).
În tradiția rabinică însă termenul ’EL este explicat ca Atotputernicul, cf. — Rashi 24 The name אֵל, Almighty, also refers to His attribute of mercy, as it says in Tehillim אֵלִי אֵלִי לָמָה עֲזַבְתָּנִי—Almighty—Almighty—why have You forsaken me.
Christos este Atotputernicul, indiferent ce nume poartă
Devreme ce Biblia spune că Christos / Logosul a făcut toate
lucrurile, în calitate de Creator și Mântuitor, nu se poate spune că El este
mai puțin puternic. Dimpotrivă, El nu numai că Și-a dovedit toată puterea în a
crea și a mântui, ci a primit, de asemenea, toată autoritatea (Mat 28:18). Dacă
cineva obiectează că expresia „Mi-a fost dată” ar implica faptul că Tatăl I-a
dat atât calitatea de izvor de viață (In 5:26), cât și autoritatea supremă, să
ne amintim că Iisus vorbește aici ca OM, în conștință umană. În calitate de
Dumnezeu, El era deja etern și atotputernic. (Poziția Sa secundară ierarhic
este absolut voluntară, potrivit planului făcut în sânul Dumnezeirii, NU este ca
urmare a faptului că ontologic / fizic ar avea o dumnezeire derivată, secundară
și, ca atare, ar fi obligat să se supună).
[1] Gen. 17:1; 28:3; 35:11; 43:14; 48:3; 49:25; Ex.
6:3; Nu. 24:4, 16; Rut 1:20-21; Iov 5:17; 6:4, 14; 8:3, 5; 11:7; 13:3; 15:25;
21:15, 20; 22:3, 17, 23, 25-26; 23:16; 24:1; 27:2, 10-11, 13; 29:5; 31:2, 35;
32:8; 33:4; 34:10, 12; 35:13; 37:23; 40:2; Ps. 68:15; 91:1; Is. 13:6; Ez. 1:24;
10:5; Ioel 1:15.
[2] ȘE sau ȘA este o particulă
arhaică și poetică, având același sens ca și AȘER (cel care) și se folosește în
142 de cazuri (cf. Jud 5:7; 6:17), iar DAI este substantiv cu sensul de
„suficiență”, „atât cât trebuie”, „destul” (adesea, rolul adjectival sau
adverbial în ebraică este jucat de un substantiv), Un caz asemănător este
termenul MADDAI din 2Cr 30:3, care este analizat în lexicon, ca MA (ceea ce) +
DAI (suficiență) și se traduce ca „în număr suficient”.
[3] Radaq spune că „Șaddai
înseamnă Puternic sau Victorios, de la rădăcina Ș-D-D”. Rashi:
Cel Suficient, Cel a cărui Dumnezeire este suficientă pentru orice creatură. Cel
care are binecuvântări suficiente. Cel care are suficient de unde să dea. Hagiga
12a:15 destul; Liqutei
Moharan 17:6:9-10: „care este suficient” (nu avem nevoie de alți zei). Sforno
on Genesis 17:1:2 (autosuficiența
Dumnezeului Creator).
[4] De multe ori l-au redat ca
KYRIOS (Domnul: Iov 6:4, 14; 13:3; 21:20; 22:3, 23, 26; 24:1; 31:35). În Ez
10:5 l-au transliterat pur și simplu, fără să-l traducă (Σαδδαι). Și de foarte multe ori nu l-au transliterat,
nici nu l-au tradus deloc, ori l-au înlocuit cu THEOS = Dumnezeu (Gen 17:1; 28:3;
35:11; 43:14; 48:3, 49:25; Ex 6:3; Nu 24:4; Iov 8:3; 27:10; 29:5; 37:23; Ps 68/67:15;
90/91:1; Is 13:6; Ez 1:24; Ioel 1:15).
[5] 2Sam 5:10; 7:8, 27; 1Rg 19:10, 14; 1Cr 11:9; 17:7,
24; Os 12:5; Am 3:13; 5:14; Mi 4:4; Na 3:5; Hab 2:13; Țef 2:10; Hag 2:23; Zah
14:21; Mal 3:21; Ier 44:7.
Comments
Post a Comment